In mediul economic, teapa reprezinta un angajament de plata neonorat din rea-vointa. Practic, beneficiarul emite un cec fara acoperire sau un bilet la ordin ce nu va putea fi incasat de furnizor, din cauza ca in contul bancar al beneficiarului nu exista nici un ban. De cele mai multe ori, teparii care emit asemenea acte fara acoperire in bani sunt prinsi destul de tarziu, dupa ce au inselat destule firme, nu atat ca numar, cat ca suma de bani obtinuta prin inselaciune.
In afara acestora, exista si o alta categorie de tepari: cei care, pe baza unor contracte ferme si cu un cont serios in banca, deci cu bani, incheie contracte de asociere in participatiune sau de inchiriere, contracte care au diferite vicii de forma. La sfarsitul contractului, cand cei doi parteneri ar trebui sa se desparta, fiecare cu castigul scontat in buzunar, teparul se adreseaza instantei de judecata, solicitand o serie de despagubiri. De cele mai multe ori, contravaloarea acestor despagubiri este aproape egala cu valoarea obiectului asocierii sau al inchirierii. Pana la finalizarea procesului, care poate dura ani intregi, obiectul contractului amintit ramane sub administrarea teparului, care a prevazut acest lucru inca de la inceputul asocierii sau al inchirierii. Proprietarul trebuie sa renunte la orice pretentie asupra acestui bun, fiind nevoit sa plateasca avocati pentru recuperarea bunului. Orice profit din urma exploatarii bunului dispare.
In acest moment ar trebui sa intervina, in cazul firmelor cu capital majoritar de stat, actionarii, care sa decida fie sanctionarea directorului vinovat sau a consilierului juridic, fie demiterea conducerii executive, in functie de valoarea prejudiciului cauzat intreprinderii. Ca acest lucru nu s-a intamplat la nici una dintre aceste firme din Romania, atat timp cat nu au fost identificate si aspectele penale ale faptei, este perfect a
