Opreste-te, clipa, e prea frumos pentru a trece mai departe - iata cuvinte al caror sens exista, se stie, intr-o exclamare celebra, izvorate dintr-o fireasca mirare, pe care, de data aceasta, si-ti vine a le rosti in fata oricarei lucrari de arta fotografica, stranse cu migala si rabdare de un bun numar de ani incoace - vreo sase, credem - in expozitia "Gradina lui Dumnezeu", de la Galeriile botosanene "Stefan Luchian", cat si in paginile "Albumului Botosani". Toate poarta un nume: Ozolin Dusa, un semen al nostru din partea de nord a Moldovei, din mandra Bucovina, unde, vorba unor mari oameni ai cugetarii romanesti, "se sparie gandul cum pamantul acesta isi tot aduna sevele in cate un crin de taria parfumurilor unice", fie si daca notam doar cateva nume din panteonul national: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Stefan Luchian, Grigore Antipa, Octav Onicescux Cum nu poti privi mereu aceeasi unda a unei ape curgatoare, tot astfel nici clipa; ei, bine, maestrul fotograf Ozolin Dusa, membru AFIAP, profesorul Ionel Bejenariu, o multime de alti moldoveni inimosi din Tara de Sus, cu indemnul vrednicului primar de Botosani, Florin Simion Egner, au indraznit sa o surprinda in frumusetea ei efemera, inlantuita in ceea ce cutezam a zice ca este etern. Ni se pare o indatorire morala sa scriem aceste randuri, cand constatam ce a reusit dulcea zabava a unor distinsi semeni de-ai nostri, cu fire de artisti.

Sa va indemn, cum numai artistul a facut-o, sa admirati catapeteasma Bisericii "Uspenia", cu luminatie celesta, unde a fost botezat pruncul Eminescu si unde se acorda, fireste, anual, Premiul National de Poezie, ori lacul codrilor albastru, ocrotit de nuferi si stele; sa va poftesc pe pragul tihnit al caselor Iorga si Enescu, al Eminestilor de la Ipotesti; sa va racoriti fruntea la zidul strasnic de la Popauti, al ctitoriei lui Stefan cel Mare si Sfant, da