Integrarea europeana si racordarea la "noua economie" cer mai putin aplauze de circumstanta, cit raspunsuri concrete si alegeri posibil dureroase pe care societatea romaneasca trebuie sa le faca in anii urmatori Saptamina trecuta a fost marcata de doua evenimente definitorii pentru provocarile majore care stau in fata Romaniei in anii care urmeaza: integrarea europeana si adaptarea la noile reguli impuse de economia bazata pe informatie. E vorba de vizita comisarului pentru extindere al Uniunii Europene, Gunther Verheugen, si de o reuniune cu participare la virf - au fost prezenti atit presedintele Ion Iliescu cit si primul ministru, Adrian Nastase, care si-a propus sa fie punctul de plecare pentru elaborarea unei strategii nationale de racordare a tarii la "noua economie". Vizita d-lui Verheugen a fost comentata in fel si chip, aprecierile variind de la entuziasmul artificial al oficialilor romani pina la tonul poate excesiv de pesimist al unor relatari de presa. Realitatea este ca asistam la un fel de acomodare reciproca intre Bucuresti si Bruxelles. Statutul de tara candidata la aderare de care se bucura Romania dupa reuniunea de la Helsinki din decembrie 1999 impune de ambele parti o abordare pragmatica. Daca anul trecut a fost dominat atit de zgomotul politic creat in tara de perioada electorala cit si de necesarele clarificari privind elaborarea mecanismelor care sa impiedice griparea structurilor comunitare confruntate cu o extindere rapida de mari dimensiuni - subiect care a constituit tema principala a reuniunii UE de la Nisa de la sfirsitul anului trecut, acum s-a intrat deja in faza operationala in care, dincolo de promisiuni, discursuri inflacarate si stringeri de mina, se trec in revista rezultatele concrete si se redacteaza planuri precise de actiune. Hotarit lucru, Romania nu are un nume bun in Europa. Probleme sint din belsug: imigrarea ilegala si puz