Diogenes din Sinope (ca. 410 - 323 î. H.), discipolul lui Antistene cinicul, obişnuia să umble ziua în amiaza mare prin pieţele Atenei, cu un felinar aprins în mînă. Întrebat de către semenii săi mai puţin filosofi ce anume caută, el răspundea în mod misterios: "Caut un om." (cf. Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, VI, 41, Balmuş, p. 306; Nicolae Balca, Istoria filozofiei antice, p. 135) În Tripitaka (XX, 1, pp. 70 vº - 71 rº, Chavannes, 491, IV, pp. 290-294), naraţiunea dedicată naşterii lui Sariputra încorporează imaginea brahmanului Tisya, care poartă o lumină pe creştetul capului, în plină zi, în timp ce pîntecele său este învelit cu folii de cupru. Atunci cînd mulţimea curioşilor adunaţi în piaţa oraşului Rajagriha, capitala regatului Magadha din Jambudvipa, îi solicită explicaţii în legătură cu caracterul bizar al anexelor sale vestimentare, Tisya declară că textele sacre pe care le-a studiat, de-a lungul anilor, sînt atît de numeroase, încît îi este teamă ca nu cumva pîntecele său, depozitar al lecturilor, să crape de pe urma forţei lăuntrice a bibliotecii îngurgitate: din acest motiv, el a decis că este prudent să dubleze stratul carnal care protejează tezaurul sapienţei religioase, cu un înveliş din cupru. Cît despre lumina aşezată pe creştetul capului, ea este menită să împrăştie tenebrele ignoranţei, care stăpînesc lumea chiar şi atunci cînd soarele străluceşte pe cer: "Există pe pămînt două feluri de obscuritate. Cea dintîi se manifestă atunci cînd lumina soarelui nu ne luminează. Cea de a doua este răul care decurge din tenebrele prostiei. Acum, cu toate că ne scăldăm în strălucirea soarelui, tenebrele prostiei sînt încă profunde." Pentru a contracara fascinaţia exercitată de acest cărturar străin, venit din India de sud, Bimbisara, regele din Magadha, solicită ajutorul lui Mathara, cel mai celebru şi respectat magistru au