Iau prinzul la Reseda. Reseda e restaurantul „oficial“ al Festivalului international de film gay &lesbian de la Torino (11-18 aprilie – ei, da, chiar de Paste!). Cei doi bucatari sint romani din Suceava (Ion zis Giovanni si Maria) si impreuna fac cel mai heterosexual cuplu pe care-l intilnesc pe durata intregului sejur. Sint cam la jumatatea festivalului. In fata mea, la masa, e Peter. E american. „Din Boston“. In dreapta lui e Zachary. „Nice to meet you“. Zack e grec, a stat in Salonic trei ani, dar acum locuieste tot la Boston. Cu Peter. In stinga mea cred ca e Carl. Cu o seara inainte l-am vazut urcind pe scena pentru a-si prezenta scurtmetrajul The Confession, o foarte emotionanta povestioara despre un cuplu gay la senectute.

Eram insa in ultimul rind, asa ca e posibil sa ma insel. Din vorba in vorba, aflu ca, da, e Carl. „Congratulations for your film“. Si el e american... In celalalt colt al mesei, Leo se intretine cu reputatul critic si istoric de cinema David Robinson, directorul Zilelor filmului mut de la Pordenone. Concluzia e ca putine filme vazute pina acum merita cu adevarat efortul; sansa lor e ca exista acest festival, pentru ca intr-unul netematic, multe din ele n-ar avea ce cauta... Mi se aduce felul doi si astept cu nerabdare desertul (nu l-as rata pentru nimic in lume) pentru ca vreau sa ajung la Sylvia Scarlett. „Un vechi George Cukor, pe care in Romania n-am unde sa-l vad. Katharine Hepburn in travesti si Cary Grant intr-unul din primele lui roluri importante“, ii explic lui Peter alegerea mea. „Dar o sa pierzi filmul lui Zach“, imi spune el. „Could Be Worse! E in sala Valentino 1.“ Ma uit in program; recunosc ca nici macar nu-l insemnasem. Ba mai mult, incep sa cred ca e o conspiratie si ca tactica regizorilor veniti la Torino este aceea de a se aseza linga tine la masa, de a-ti cistiga simpatia si de a te chema, finalmente, la fil