Sondajele de opinie arată în mod constant entuziasmul populaţiei pentru integrarea europeană. Deşi cetăţenii europeni nu-i prea doresc (conform euro-barometrului), românii se declară cei mai grăbiţi dintre esticii care aleargă spre Vest. Dar un recent sondaj realizat de Institutul Pro arată că această grabă este mai curînd superficială. În primul rînd, se poate vorbi despre o ignoranţă reală în domeniu. Deşi numai 11% îşi recunosc neştiinţa şi nu ştiu ce înseamnă cele două iniţiale ale UE, în realitate, majoritatea românilor nu ştie ce ar presupune de fapt integrarea. Un sondaj de acum cîteva luni arăta că 56%, o majoritate confortabilă, spuneau că organizaţii internaţionale precum UE sau FMI nu ar trebui să le spună românilor cum să-şi administreze ţara. Asta, în timp ce, trei sferturi dintre cei întrebaţi de Institutul Pro sînt de acord cu integrarea şi doar 5% i se opun în mod clar. Problema este că, odată intraţi în horă, UE nu le-ar spune românilor ce să facă, ci chiar ar lua decizii în locul lor. Sînt domenii în care guvernul naţional nu poate lua nici o decizie fără aprobarea celorlalte. De exemplu, dacă România era acum integrată, chiar dacă românii cred că este bine să îşi subvenţioneze agricultura cu cîte un milion de lei pe hectar, nu puteau lua această decizie fără acordul celorlalte state membre. Mai mult, sînt domenii în care deciziile s-ar lua direct la nivel supranaţional. De exemplu, Banca Centrală Europeană ar hotărî politica monetară, iar Banca Naţională a României nu ar mai fi decît o simplă filială. Iar modul în care evoluează acum UE, va mări ponderea intituţiilor supranaţionale. Naţionalismul românului, care se vrea stăpîn la el acasă, coabitează cu dorinţa sa de a intra în Europa fără să se schimbe nimic. Un concubinaj pe care numai ignoranţa îl poate explica. După autorii studiului, românii se împart în: euro-optimişti (50%); euro-prec