Sîntem bombardaţi cu modele ale poliţistului imaginar. Între Garcea cel prost, poliţistul din ziar, descurcăreţ şi corupt şi poliţistul american, deştept, onest şi uneori alcoolic, unde îşi situează românii poliţiştii reali? Posibile răspunsuri putem găsi într-un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii. Chestionarul aplicat celor 1.860 de subiecţi a arătat în ce măsură cei care rîd de Garcea cred în existenţa sa, în ce măsură există încredere şi frică de poliţie, înţelegere şi vehemenţă faţă de această instituţie. Conform studiului "Poliţia şi opinia publică" efectuat de institutul de cercetări al IGP, un procent destul de ridicat (57%) dintre cei chestionaţi consideră că poliţia s-a adaptat în mare şi foarte mare măsură schimbărilor survenite în societatea românească. De asemenea, 43,6% sînt mulţumiţi şi 21% foarte mulţumiţi de activitatea poliţiei. Deşi procentele în sine sînt destul de ridicate, satisfacţia faţă de activitatea instituţiei este mai mare la sate decît la oraşe. Bătrînii sînt mai mulţumiţi decît tinerii, iar cei cu educaţie mai scăzută tind să manifeste încredere mai mare în poliţie. Plecînd de la aceste date, putem imagina un model al românului tînăr, locuitor al oraşelor şi cu educaţie înaltă care nu prea manifestă (statistic vorbind) încredere în această instituţie. Viitoarea elită economică, politică şi intelectuală se căleşte la o şcoală a realităţii destul de nefericită. În ceea ce priveşte distribuţia pe regiuni istorice, locuitorii din Muntenia şi Moldova tind să aibă mai mare încredere în poliţişti, cei din Transilvania şi Dobrogea în poliţie ca instituţie, pe cînd miticii sceptici din Bucureşti tind să nu aibă încredere nici în poliţist, nici în instituţie ca atare. Punctele critice sesizate de cei chestionaţi ar fi prevenirea şi combaterea corupţiei, asigurarea securităţii în mijlocele de transpo