A 3-a ediţie a Far East Film (Udine, 20-28 aprilie a.c.) a prilejuit pasionaţilor cinematografului extrem-asiatic una din întîlnirile cele mai gratificante cu imprevizibilul: după patru-cinci serii de filme aşa şi-aşa, în care răbdarea şi bunăvoinţa cinefilului au fost puse la încercare, ultimele două zile de proiecţii - cîte 5-6 pe zi! - au fost de departe cele mai bune, ridicînd nivelul unui eveniment care risca, altminteri, să bifeze rutina...
Prima ediţie (despre care am scris tot în Dilema /mai 1999: "Cu Woo de la Udine") a tăiat gheaţa: ceea ce pînă atunci se numise "UdineincontriCinema", cu un program mai degrabă cine-dogmatic în tradiţie gramscian-aristarciană (de la Gramsci & Aristarco, mascotele ideologice ale întregii critici italiene - şi, prin contaminare, româneşti: vezi Fl. Potra - de film) "schimba macazul" pe şest, continuînd să fie un loc de contact cu cinematograful, dar nu cu oricare şi nici cu orice; pur şi simplu evenimentul - pînă atunci destul de oarecare şi cu participări modeste, majoritar locale - devenea CEL MAI IMPORTANT FESTIVAL DE FILM DIN EXTREMUL-ORIENT DIN EUROPA! Asta fusese ambiţia organizatorilor (directoare: hiper-energica Sabrina Baracetti) şi, după ediţia din aprilie '99 care reuşise să fie un triumf - incluzînd o nemaivăzută-pînă-atunci, în Europa, retrospectivă a primelor filme ale lui John Woo -, celelalte două care i-au urmat n-au făcut decît să-i consolideze prestigiul. Astăzi, Far East Film este o adresă obligatorie pentru fanii filmului - comercial, să nu uităm această particularitate a FEF-ului! - realizat în ţări precum Japonia, Taiwan, China, Hong Kong, Coreea de Sud, Thailanda, Filipine sau Singapore. Dacă marile festivaluri (Cannes, Veneţia, Berlin) privilegiază filmul asiatic "de autor", care poate fi excelent după cum poate fi exasperant, Udine încearcă - şi-i iese! - un pariu mult mai simpatic: cinema
