Europa Occidentala si Statele Unite au unele divergente in vremea din urma, dar par sa fie in armonie in privinta Romaniei. La Washington, de unde abia m-am intors, acest lucru poate fi observat destul de clar. Noua administratie Bush si intarirea pozitiei republicanilor in Congres in urma alegerilor din noiembrie au creat o inclinatie critica mai pronuntata fata de Romania, datorata in buna masura si schimbarii de putere de la Bucuresti. Criticile europene sint formulate mai ales in contextul procesului de aderare la Uniunea Europeana, in timp ce cele americane au in vedere cu deosebire extinderea NATO, dar asemanarile sint substantiale si se refera la ritmul lent al reformelor, subminarea independentei justitiei, proeminenta reinnoita a fostilor ofiteri de Securitate, controlul mediilor de informare, problema minoritatii rromilor. Fiind vorba de eventualitatea aderarii Romaniei la Alianta Atlantica, proeminente sint pentru americani si probleme ca ocazionalele discrepante intre declaratiile oficiale romanesti privitoare la aderarea la NATO ca o prioritate nationala si derapajele retorice ale unor lideri ai puterii, care pun serios la indoiala aderenta acestora la valorile occidentale, capacitatea economica sau gradul de pregatire si echipare a armatei, masura in care autoritatilor romanesti li se pot incredinta secretele aliantei.

Noua administratie americana, pusa la incercare chiar de la inceput de o criza precum cea din relatiile cu China, nu pare sa fi ajuns, la nivelele de decizie, sa examineze detaliat relatiile cu Romania si sa stabileasca o politica pe deplin elaborata in aceasta privinta. Ambele tari nu si-au numit inca ambasadorii in capitalele respective, iar contactele bilaterale sint limitate, cu toate ca vizita ministrului de externe Mircea Geoana, la sfirsitul lui februarie, a avut impact, unul erodat, insa, intre timp. Deci nu cred ca s