Ştiu cîteva întîmplări cu hoţi şi poliţişti, aşa cum ştie toată lumea. De curînd, un amic mi-a povestit cum a reclamat unui agent de circulaţie faptul că doi indivizi i-au cerut o taxă de parcare într-un loc în care nu scria nimic. Agentul i-a replicat că trebuie să se adreseze conducerii instituţiei, aflate în dreptul acelui loc de parcare. N-a vrut să se implice în nici un fel, deşi a recunoscut că omul nu încălcase nici o regulă şi că avea dreptate. Amicul a lăsat totuşi maşina acolo. Cînd s-a întors, după numai zece minute, îi lipsea o oglindă laterală, iar poliţistul nu mai era nicăieri. Altcineva mi-a povestit cum a reclamat unei patrule un grup de indivizi care furau din buzunare în autobuz. Poliţiştii s-au mulţumit să-i privească pe hoţi cum se depărtau, întrebînd: "Aveţi vreo dovadă? Martori?". "Uite, femeia asta căreia i s-a furat portofelul". "De unde să ştim noi că nu l-a uitat acasă. Vă rugăm să ne credeţi, nu avem ce le face dacă nu sînt prinşi în flagrant". În timpul acestor parlamentări hoţii au dispărut definitiv din zonă. O altă persoană mi-a povestit cum i s-a furat maşina. După cîteva zile a fost găsită numai caroseria într-o pădure la marginea unui sat. Ţăranii exclamau: "a apărut altă carcasă, altă carcasă, altă maşină furată". Toată lumea de acolo era informată despre ce se întîmpla, în pădure fiind practic un atelier improvizat de dezmembrat maşini. Hoţii erau dintre săteni. Poliţia de la furturi auto se plîngea că şeful de post local "nu colaborează". Omul era peste măsură de ocupat cu construirea unei vile personale. Şi nimeni nu era niciodată prins. Cîteva luni mai tîrziu, totuşi, hoţii au fost arestaţi, doar din întîmplare însă, fiindcă au comis un accident cu o maşină furată. În timpul celebrei operaţiuni "Luna" am plecat cu o întreagă echipă de poliţişti şi jandarmi, noaptea, la prins prostituate şi proxeneţi, prin baruri. În per