Pe strada Donici, din Bucureşti, am căutat-o pe Stanca Pank, aflată încă în Evidenţa Populaţiei ca vie la peste 100 de ani. Cu această ocazie, transmitem Poliţiei că Pank nu mai locuieşte aici, ci la cele veşnice. "Panu, mamă... stai să văd cum o chema pe dînsa... Stanca. Păi, avea soră pe Ileana... ducea asta numele părinţilor... Era minune de femeie, Stăncuţa, de treabă, cumsecadă, bună sufleteşte." La o sută de ani, ca o fată, ca o domnişoară... Ileana, acum ea era proprietăreasă şi o dat casa unui frate, că erau şapte fraţi şi cînd o dat casa, unul o dat-o unei nepoate şi Ileana cînd o auzit s-o supărat, avea 85-86-87 de ani, deci asta s-o dus de supărare mai repede. Doi fraţi muriţi aici, pe nea Mitică l-o dus la Galaţi c-o reparat casa, aici rămas Magda Barbu şi o închiriat la străini. Doamna Stăncuţa era adevărat croitoreasă, amîndouă cu Ileana, lua de la croitorie, de colo, nu cosea, aşa, la lume liberă, că trebuia să plătească ca lumea, lua mult, da' mie mi-o făcut mai aşa... Magda e proprietarea lor, c-o făcut pomeni... Stăncuţa e moartă rău, mamă, de bătrîneţe... n-o omorît-o nimeni,

n-o bătut-o nimeni, n-o violat-o nimeni, că acum la o sută de ani nu mai ştia nici cum o cheamă. Mergea pe picioarele ei, io-s mai tînără, dar iote, sînt oloagă de picioare, da' bun, bun, doamna Stăncuţa. Asta ce ştiu eu, alta ce trebuie să mai zic? Nu mă da la ziar că s-o speria lumea şi o zice: ce cauţi, Lenuţo, să sparii la lume? Noi n-avem decît pe îia doi, Vasile e înăuntru şi pe ăla, Bobi... ce se întîmplă cu Bobi, Doamne, nu-i dă drumul afară? Bobi aicea o fost un mare comunist şi o murit, nevasta s-o dus să-i facă de nouă luni pomană şi s-o dus după lumînare şi io mereu dau la Bobi de mîncare. Cum o tranversat, ştie Dumnezeu, s-o împedecat şi tocmai venea din partea asta un TIR mare de tot şi roatele cele mari dinapoi i-o trecut peste cap şi n-o mai ajuns