1. Organizare – OK. Dar, cum sintem in Italia, bineinteles ca nu putem avea pretentia ca proiectiile sa inceapa la ora fixata. |||
2. Selectie – Buna, fara mari surprize, dar cu un mare plus: combinatia intre pelicule de ultima ora (inclusiv documentare) si filme de arhiva. |||
3. Facilitati – Hotel central. Plus tichete restaurant; prinzurile italiene includ si cina! Plus transportul intre restaurant si sala de proiectii. Petreceri tematice. Acces la e-mail. ||||
4. Peisaj – Capitala Piemontului e un oras elegant, curat, cu multe gradini cochete si cu doua riuri (Po + afluentul), ale caror maluri sint o excelenta promenada la orice ora. Si sa nu uitam Muzeul Cinematografului (din „Mole Antonelliana“), cel mai bun si mai spectaculos din Europa (lume?)! |||
5. Glamour – Franco Nero (daca numele asta va mai spune ceva).
Plus Liza Minnelli, Mina si Shirley Bassey, versiune drag queen – live, in show-ul de inchidere. ||
6. Figuri – Laura ar putea fi numita mascota festivalului. 50 de ani batuti pe muchie. Asiatica. Bronzata. Par lung si, probabil, ceva lifting-uri. Dar astea sint nimic pe linga operatia de schimbare de sex facuta in urma cu trei decenii bune, pe cind era un ragazzo. Rezultatul: o Amanda Lear corcita cu Barbara Carrera, pentru cine-si mai aduce aminte de ele. Pe actrita Veronica P. – un fel de Isabelle Adjani, evident, fara cota acesteia – o stiam deja de la Capalbio, unde fusese in juriu. Am revazut-o aici (unde a fost, din nou, membra in juriu), cu aceiasi ochelari de soare si cu aceeasi potaie domestica de care nu se despartea nici cind mergea la toaleta. Aparea intotdeauna ca o regina, urmata de un „valet“ care ducea cusca animalului. Luca R. e jurnalist roman si locuieste la doi pasi de Piazza di Spagna. Trebuie sa-l vezi ca sa crezi. Arata mai degraba ca un manechin pentru Arman
