Cercetarile arheologice din tara noastra au facut cunoscute onorurile pe care provincia Dacia le-a acordat acestui suveran cu ginduri „iluzorii“. Este vorba de citeva inscriptii dedicate memoriei lui (din pacate martelate), de emisiuni monetare si de fragmentul unei statui din bronz in marime naturala, care il infatiseaza.
Restul statuar (capul imparatului) a fost descoperit intimplator in 1964, in fosta capitala a Daciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa (astazi comuna Sarmizegetusa, jud. Hunedoara), cu ocazia unor lucrari rutiere efectuate la aproximativ 150 m distanta de amfiteatrul roman din localitate, sub albia piriului Apa Mica, la aproape un metru adincime. Piesa (inaltimea 25 cm) este expusa astazi in Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Desi fragmentul sculptural prezinta puternice urme a numeroaselor corecturi de turnare, el a fost confectionat in maniera realista caracteristica artei romane de la mijlocul secolului al III-lea d.Ch. Fruntea ingusta, cu pronuntate cute si ridurile adinci, ce marginesc gura mica, indica maturitatea personajului. Ochii sint mari, pupilele punctate (desigur, locul vopselei sterse sau al unor pietricele colorate astazi cazute), privirea indreptata putin in sus si usor spre stinga. Figura este osoasa, arcadele destul de proeminente, marcate de stufoase sprincene, nasul drept, mustata si barba mici. Parul, taiat scurt si pieptanat in directia cresterii sale naturale, se conformeaza modei soldatesti purtate la jumatatea veacului al III-lea d.Ch. Doua nituri plasate pe crestet serveau, probabil, la fixarea unui ornament (cununa de laur ori coroana imperiala). Toate aceste particularitati anatomice confera figurii suveranului (creatie de marca, a unei oficine italice centrale) un aer patetic, asemanator altor reprezentari artistice ale sale cunoscute in Imperiu, printre care amintesc: statuia din marmur
