De cînd mă ştiu am fost în Avangardă, cam cu zece minute înaintea altora, dar Diane Di Prima a fost acolo timp de zece ani. Pe cîmpul de bătălie al Artei, timpul are altă scurgere. Lucrurile par a se întîmpla dintr-o dată cînd se produce vreo "scenă", şi atunci ori te laşi dus de val, ori te tragi la o parte. Uimitoarele memorii ale Dianei Di Prima, Amintiri din viaţa mea de femeie: anii din New York, trezesc la viaţă gusturile şi ţesătura unei perioade extraordinare din arta şi literatura americană, descriind totodată periplul unei femei viteze şi necruţător de perspicace. Pe la sfîrşitul anilor '50, New York-ul era scena unei erupţii de creativitate, ale cărei urmări încă ne mai străduim să le pricepem. Pictura, muzica, poezia, dansul şi teatrul american încălcau orice regulă şi se reclădeau pe sine din temelii. Printre prietenii şi iubiţii lui Di Prima se numără bărbaţi şi femei care azi se bucură de faimă. Nu mă voi apuca să înşir un pomelnic de nume, dar cred că, spunînd "femei", exagerez un pic. În afară de Diane şi de alte două sau trei nume, lista "celebrităţilor" este compusă numai din bărbaţi. Diane scria poezie, edita şi tipărea o revistă, îşi petrecea nopţile prin barurile şi apartamentele din Village, avea iubiţi de ambele sexe şi se lua la trîntă cu un buchet de paradoxuri, dintre care cel mai mare era acela de a fi femeie într-un mediu care cerea sacrificiul total al energiilor pe altarul Artei (cu A mare). Răspunsul ei la această întrebare a îmbrăcat multe forme. Una dintre ele a fost hotărîrea crucială de a lua totul în piept, întruchipînd astfel, în trupul mărunţel al unei italience roşcate din Brooklyn, dilemele deceniilor ce aveau să vină. A făcut un copil în afara căsătoriei, fără să-i pese prea mult cine este tatăl. A făcut un avort ilegal. A publicat un gen de literatură ce a pus în alertăĘ "patrulele decenţei", cele care au făcut celebr