Finalul „campaniei electorale“
- Radicalizari… Spiritele se incinsesera bine inca dinainte de Conferinta, cu unele nuante de ultima sau penultima ora mai putin asteptate, poate. In ambele planuri ale „campaniei“: „in teritoriu“ si in presa.
„Pe teren“, balanta se echilibrase vizibil in ultimele saptamini. Pina atunci, vicepresedintele Eugen URICARU, interimar la conducere dupa moartea lui Laurentiu ULICI, fusese nelipsit de la sedintele filialelor USR din tara, influentind alegerea candidatilor pentru viitorul Consiliu al Uniunii si pentru reprezentantii la Conferinta Nationala. Dupa care – insa – au urmat adunarile sectiilor Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, in care sint concentrati peste jumatate din membrii USR. Asa cum am mai relatat, aici, cu toate eforturile (!), balanta nu s-a mai inclinat in aceeasi directie: URICARU a fost eliminat de la sedinta prozatorilor si n-a mai indraznit sa se prezinte la critici si la poeti. Colegii romancieri si nuvelisti l-au votat pe Nicolae BREBAN, in rest conturindu-se o larga sustinere pentru Nicolae MANOLESCU. Una peste alta, „culisele“ noastre literare vuiau, leit-motivul fiind acela ca „asa nu se mai poate“!
Pina la urma, agitatia a patruns si inspre presa, ba chiar si in presa intelectuala, care a cam tacut pina in pragul Conferintei, cu exceptia revistei noastre si a Luceafarului, care, mai pe fata, mai… altfel, i-a facut campanie lui MANOLESCU si mai ales anticampanie lui URICARU. Cu doua zile inainte de Conferinta, in numarul 15/18 aprilie 2001, sus-numita revista a continuat pe aceeasi linie, vorbind cu subinteles despre „practici dubioase si indeletniciri traditionale (!)“, despre „incalcarea grosolana a unui statut, si asa defectuos, pe care unii l-au interpretat doar in folosul propriu si al clientelei favorite (ce mai increngaturi familiale in acest spatiu!)“, despre „exploatarea suspe
