De fapt, nu există nici o contradicţie între democraţie şi ordinea bazată pe lege într-un stat de drept. Fiecare stat democratic se bizuie şi se conduce după o ordine legal constituită, orice încălcare a legii fiind sancţionată. Regimurile totalitare se instalează de obicei prin suspendarea legalităţii, adică a sistemului legal al statului de drept, desfiinţînd parlamentul şi pluripartidismul, socotite instituţii ale putridei democraţii. Secolul al XX-lea a cunoscut din plin acest fenomen. Comunismul, prin dictatura zisă a proletariatului (sau, altfel, a "întregului popor", de fapt al unui grup de nomenclaturişti) a desfiinţat brutal, în Rusia, abia înjghebata democraţie de tip parlamentar şi pluripartidismul, în favoarea unor aşa-zise soviete şi a partidului unic. La fel s-au petrecut lucrurile, după al doilea război mondial, în ţările intrate în orbita U.R.S.S. Şi nu e inutil să menţionez că această nouă ordine a dus la sute de mii sau chiar milioane de victime ale opresiunii totalitare. Dar, se spunea, domnea acolo ordinea, chiar dacă legea era strigător încălcată. Acelaşi lucru trebuie spus despre regimurile totalitare de extremă dreaptă, fascismul şi nazismul, amîndouă venite la putere pe calea parlamentarismului democratic, pe care, apoi, l-au interzis, ca şi pluripartidismul. Fireşte, au introdus o ordine totalitară, profund antidemocratică, creînd legi proprii care să le apere sistemul instaurat cu forţa. Consecinţele acestei "noi ordini", brutal întreţinute, au fost arestarea şi internarea în închisori şi lagăre a foştilor inamici politici, provocarea celui de al doilea război mondial cu toate consecinţele sale prădalnice, discriminare rasială legalizată şi acel sinistru Holocaust, în care au pierit bestial, numai dintre evrei, şase milioane de oameni. Şi Germania hitleristă, aliată cu Italia fascistă, a creat condiţiile pentru "exportarea", doctrinar