Prin '90, pe cînd Ciocescu, după cum îi pronunţau consecvent numele jurnaliştii francezi, încă era un subiect vandabil, pe unul din principalele canale de televiziune din Hexagon fu prezentat un film documentar despre abia împuşcatul cuplu prezidenţial român. Îl făcuse, dacă nu mă înşeală memoria, deşi amănuntul nu are vreo relevanţă, un reporter britanic, Edward Behr, ce avea să scoată apoi şi o carte despre fostul dictator român. Autentic jurnalist de investigaţie (lui Behr, dacă el va fi fost, i se datorează consemnarea sarcastică a unei întrebări standard puse de jurnaliştii occidentali cu ocazia acoperirii diferitelor războaie neumanitare: "E pe-aici vreo persoană care a fost violată şi ştie englezeşte?!") , autorul filmului se dusese şi în satul natal al Elenei Ceauşescu, pentru a obţine de la localnici mărturii şi amintiri despre fosta lor consăteană. Şi ce aflase el, iar prin intermediul filmului documentar aflau şi telespectatorii francezi?! Că în copilărie şi adolescenţă, Elena Ceauşescu era supranumită Păsărica. Pronunţat Pazerica. Fusese poreclită aşa, Pazerica, se explica doct în traducerea rezumativă a spuselor unui băştinaş, fiindcă umbla fără chiloţi. Aici, autohtonul avea un zîmbet cu subînţeles şi preciza că viitoarei prime tovarăşe a ţării îi cam plăcea să se caţere prin copaci... Aparent, şi zîmbetul, şi subînţelesul, şi chiar explicaţia nonliterală a probabilei porecle rămăseseră ininteligibile pentru autorul documentarului, deşi el totuşi considerase această mărturie suficient de importantă pentru a o păstra, la montaj, în filmul difuzat. Considerase el descoperirea acestei porecle o contribuţie documentară importantă pentru înţelegerea comunismului românesc? Era un fel de a sublinia pitorescul, exotismul chiar, al acestei ţări în care, iată, există ciudatul obicei ca tinere fete să umble fără slip şi să stea atîrnate prin copaci?! Nu se