Am însoţit patrula poliţiei pe străzi

I.L.Caragiale, Maria Rosetti, Icoanei, o luam spre Piaţa Lahovary, pe Dacia, în Ioanid, spre Galaţi şi pe Toamnei, apoi de la capăt. Plutonier Mirel Ionete şi sergentul Ion Jitaru. Pas încet. Aprindem o ţigară. Iar înaintăm. Între ei nu prea îşi vorbesc. O haită de cîini pe Caragiale ne supără. "Ai dracu'" şi îi ocolim. Cică Ionete îi cunoaşte, dar mereu sînt aşa agitaţi, că e unu' care le dă de mîncare şi nu le prea dă. E un om necăjit pe stradă, ţipă. Că i-a dat pîine tare. În faţă la ŤMoldovať nici o agitaţie. Ies copiii de la Şcoala Centrală, care sare în Mercedes, care în Dacie... care cu menajera, care cu mama. "Am avut un necaz o dată că venise tata să-şi ia copilul şi copilul plecase mai devreme în parc. L-am căutat două ore şi el era în Ioanid. Ne-a chemat aici la numărul 14 că omu' aduna multe gunoaie să se sinucidă şi vroia să se arunce de pe balcon. Avea vreo 50 de ani. M-a înjurat, mă chemaseră vecinii. Am văzut o crimă şi cred şi acum că vecina lui o omorîse ca să-i ia banii, dar nu s-a găsit nimic. E zonă liniştită şi veche, sînt oameni care vor să stea liniştiţi, dar sînt şi mulţi ciudaţi aici. Îţi deschid greu uşa. Uşile aici sînt din alea vechi şi, la un caz, nu poţi sparge urgent uşa. E greu, ar trebui în centură să iau un baros. Aici n-ai ce face cu bastonul."

Am fost cu sectoristul George Truică: "De Sfîntul Gheorghe m-au chemat la muncă. Dispăruse un locatar de acasă şi nu se ştiau între ei locatarii, n-aveau nici măcar o carte de imobil. Ei îşi ziceau cu "domnule", dar nu se ştiau pe nume. Au vrut să vadă evidenţa mea, în cazuri din astea se vede ce important e organul oficial. Am pus afişe ca să se ia legatura cu sectoristul spre a se şti exact cîte persoane sînt, ca să putem să stăpînim mai bine prin cunoaştere situaţia din teritoriu, doar persoanele în vîrstă ne iau în consideraţi