Aveţi soluţie mai bună

decît democraţia? Nu ştiu cît de mare era influenţa intelectualilor asupra scorului electoral în anii '30, să spunem (domnul Z. Ornea ne-ar putea răspunde). Astăzi ea îmi pare redusă. Energoterapeuţii apar mult mai des pe ecrane. Ca să nu mai zic de adolescenţii cîntăreţi sau patronii echipelor de fotbal. În anii '30 nu exista televiziune. Îmi amintesc că, în Dilema, Sorin Ioniţă remarca absenţa experţilor de intermediere din presa românească. Iar Florin Călinescu zicea, într-un interviu apărut în Playboy (vai, am spus ceva ce nu trebuia?): "pentru mine nu există presă, în România există doar grupuri de interese care şi-au tras ziare". Nu e vorba doar de presa centrală, interesele funcţionează şi în presa locală. Rezultatele alegerilor, mă tem, au depins prea puţin de presupusa simpatie cu dreapta a intelighenţiei de la noi. "Scrisoarea către prietenii români" a domnului G.M. Tamás a strîns, ca un magnet, multe inexactităţi, dar punctul de pornire cred că a fost buna intenţie. Presupun că intelectualilor le este adresată urarea de noapte bună din finalul scrisorii lui Mircea Fabian (Bestiarul ştiutorilor - nr. 426). Am convingerea că scrisoarea va stîrni reacţii. Nu ştiu dacă e bine sau rău. Pe mine mă întristează că nimeni nu reacţionează la scrisori pur şi simplu frumoase. (Va trebui să o fac tot eu?) Nu am intenţia să mă bat cu Mircea Fabian. Aş observa totuşi că nu ştiutorii sînt de vină pentru iluziile pe care domnia-sa şi le-a făcut. Dacă Havel nu se simte vinovat pentru iluziile pe care şi le-au făcut cehii (şi ei dezamăgiţi) de ce s-ar simţi vinovată Blandiana? V-a promis, la Revoluţie, vreun ştiutor ceva?! Au murit oameni. "Pentru un om care gîndeşte, revoluţia este tragică. Dar pentru un asemenea om însăşi viaţa este tragică. Şi dacă mizează pe revoluţie ca să scape de tragedia lui, înseamnă doar că gîndeşte strîmb." (Mal