La data la care citiţi aceste rînduri (vineri, 25 mai) ştiţi deja ce film a luat Palme d'Or-ul Festivalului de la Cannes; la data la care scriu aceste rînduri, mai sînt patru zile de festival... Pe lîngă obişnuitele pariuri, vă propun un "best/worst of" al ediţiei 54. Dar mai întîi, iată faptele. Film de deschidere: Moulin Rouge. Film de închidere: Les âmes fortes. Raţia zilnică: 4-5 filme. Prima proiecţie: 8,30. Ultima: 22,30. O secţiune competitivă, alte trei paralele ("Un certain regard", "Quinzaine des réalisateurs", "Semaine de la critique"). Procent de satisfacţie pînă acum: 45%... Cel mai flamboaiant: Moulin Rouge, extravaganţa postmodernă a australianului Baz Luhrmann (Romeo şi Julieta), în care Shakespeare a fost înlocuit de şlagăre pop (Beatles, Elton John, U2, Queen, Nirvana, Madonna etc)... A fost şi cea mai bună deschidere a Cannes-ului din ultimii 5 ani! Cel mai şocant: La Pianiste al austriacului Michael Kaneke, ecranizare a unui roman semi-autobiografic de Elfriede Jelinek, cu Isabelle Huppert în rolul unei masochiste care trece prin toate practicile aferente - de la automutilare la viol-cu-bătaie-prealabilă. Posibil premiu de interpretare. Cel mai supralicitat: Kandahar al iranianului Mohsen Makhmalbaf; film de comandă (al Comitetului ONU pentru refugiaţi) şi de propagandă (pro-iraniană): calofil, feminofil, FIPRESCI-fil. Posibil premiu de consolare. Cel mai subestimat: Distance al japonezului Hirokazu Kore-Eda, puzzle poetic & cvasi-ermetic despre urmările psihologice pe care participarea unor indivizi la o sectă religioasă teroristă le are asupra apropiaţilor acestora. Cel mai aşteptat: Mulholland Drive al deja Palme-d'Or-izatului David Lynch: 2 h 26 de revizitare sistematică, la-nceput fascinantă, dar finalmente frustrantă, a "locurilor comune" din Twin Peaks & Lost Highway... Cel mai neaşteptat: Shrek, film de animaţie al companiei DreamW