* Săptămîna aceasta are loc Tîrgul de carte de la Bucureşti. La ora cînd scriu încă nu ştiu cum va arăta, dar Bookarest a devenit, de la an la an, una dintre acele manifestări care ne dau senzaţia normalităţii. Asta în ciuda faptului că producţia editorială şi comerţul de carte au în continuare mari dificultăţi. Editorii se plîng că "nu mai merge nimic", tirajele cărţilor sînt mici, publicul e sărac şi nu poate absorbi oferta de pe piaţă. Se pare că singurele care se vînd sigur sînt cărţile "utile" (în carieră, la facultate, la şcoală): manuale, ghiduri, cursuri etc. Lectura "de plăcere" pierde teren în faţa lecturii "utilitare". Se vînd destul de bine şi cărţuliile cu sfaturi practice, cu bancuri ori cu horoscoape, ele nefiind altceva decît o prelungire a revistelor de divertisment. Lectura "serioasă" şi "adevărata cultură" (o sintagmă de care s-a cam abuzat în ultimii ani) şi-au restrîns sfera la un public cultivat, prin definiţie minoritar, ceea ce intră în "regulile jocului" unei societăţi de consum. Dar dacă la începutul deceniului trecut spaţiul public a fost plin de indignări şi de lamentaţii pe tema "moartea culturii", acum fatalismul românesc priveşte de pe margine cum se instalează regulile consumului şi exclamă resemnat "ce să facem, ăsta-i capitalismul!". Cultura n-a murit, după cum se vede, dar nici fatalismul nu e un factor de progres. Structurarea pieţei de carte şi stratificarea publicului sînt normale şi inevitabile, dar societatea face în continuare prea puţin pentru a susţine cultura scrisă şi accesul la lectură. Comerţul cu cartea e în continuare supus unor reglementări fiscale dure, deşi specificul său ar trebui să impună, din partea statului, unele măsuri de stimulare. Librăriile arată în continuare prost, sînt dezorganizate, fără o evidenţă a noutăţilor. Sistemul de difuzare este ineficient, cărţile nu ajung acolo unde e nevoie de ele, e