Palimpsest
cercuri gravide în inima mea prin centrul unuia te scurgi
în circumferinţa altuia scăpări centrifuge plîngeri centripete
bătăi de inimă întotdeauna înăuntru iluzii şi monştrii mutilaţi
căţăraţi prin turnuri agăţaţi în sfere sfîşiaţi între viaţă şi moarte
între adevăr şi minciună între foame şi miez cu capul şi trupul
de o parte şi alta a pendulului între rugă şi ură întîmplări şi sfinţenie
nemişcat şi haotic labirint întors în sine încordat ca un arc
torsionat ca un cerc între istorie şi mit
iluzii ale necuprinsului şi ale prea plinului găuri negre
şi diluţii de gînduri în nesfîrşitul palpabil ca o cascadă de existenţe
unele visate de altele
unele mîncate de altele
carcere fără repaos
labirinturi înflorind în viaţa mea
zugrăveală şi cenuşă
am reuşit să depun mărturie despre Tine
dar nu am fost întru Tine
aştept în vidul gîndului în care s-a născut
să se întoarcă timpul înapoi
în miezul labirintului oglinda e zidită în imaginile mele multiplicate
feţele nenumărate ale cuvîntului tremurînd ca o lacrimă
prin care trec cei care au murit şirul nesfîrşit de numere
toate sînt trupul Domnului
cruci de foc sfîşiind apocalipsul
întorcîndu-se în lemnul unic
din care au plecat
Palimpsest
după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele
sînt ale tuturor oamenilor şi amintirile tuturor
oamenilor sînt ale Domnului la început era
nefiinţa treptele ei erau nefăcutul ale căror
trepte erau amorful iar treptele lui era
informul treptele informului era durul treptele
durului era osul treptele osului era supunerea
iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii
erau fagurii văzului şi
