"Poate că Putin distruge ceea ce a construit Elţîn. Dar el nu distruge democraţia, deoarece aceasta nu a existat nici înainte de venirea lui la putere", scrie Stephen Holmes în London Review of Books (aprilie 2001). Este fără îndoială aşa, dar Putin distruge speranţa că democraţia ar putea exista vreodată în Rusia. S-a împlinit un an de cînd Vladimir Putin a devenit preşedintele Federaţiei Ruse şi nu se poate spune că timpul a trecut în zadar: "De la atitudini pînă la instituţii, Rusia este martora unei extraordinare renaşteri a atmosferei sovietice. Şi omul zilei, preşedintele Vladimir Putin, este cel chemat s-o conducă. , a definit Putin concis situaţia, anul trecut. Concepţia lui despre reformă nu duce înapoi la comunism, idee moartă şi înmormîntată. Putin a elaborat, gradual şi îndemînatic, revenirea la elementele vechiului regim, dînd majorităţii ruşilor promisiunea după care tînjesc: o patrie puternică, gata să se apere într-o lume ostilă. Este vechiul sistem sovietic, dar fără nici o fărîmă de ideologie leninistă sau de război rece - o formulă adecvată secolului XXI. Se caracterizează printr-o organizare politică monolitică, în jurul preşedintelui şi al puternicei sale administraţii prezidenţiale, a partidului Edinstvo (unitate), dominat de el, şi a noii elite, dominate masiv de oameni din vechiul KGB şi din armată. Este încurajată o politică externă centrată pe contracararea hegemoniei americane şi refacerea statutului de mare putere a Rusiei" (Newsweek, 7 mai 2001). Orice lozinci s-ar purta sau s-ar striga la manifestaţiile cu cîteva mii de participanţi, ele nu reprezintă instinctele sau tendinţele profunde ale poporului, dar faptul că nu se produc reacţii - fie de coagulare a maselor, fie de respingere - dovedeşte apatia poporului, renunţarea la judecată şi la criteriul moral. Aşa cum pare acum, perestroika nu a fo