convorbire cu Cristina TĂUTU, autoarea expoziţiei "Izvorul Tămăduirii sau dispozitiv pentru restaurarea circuitului luminii în natură", deschisă la Căminul Artei între 19 aprilie - 2 mai

De ce avem nevoie de lumina "made in Cristina"? E o confuzie, mesajul din expoziţie nu se traduce prin lumina ce-o ofer eu oamenilor. Mesajul meu este că există posibilitatea ca omul să nu rateze să dea totuşi de lumină. Poţi folosi maşina de tocat, rama... obiectele tale pentru a da de lumină. Păi, sînt metaforice instrumentele mele... fiecare găseşte o dezlegare în el însuşi spre a folosi ceva din ce-au văzut acolo, în instalaţie. Tu le-ai folosit măcar o dată spre a ajunge la lumină? Eu le folosesc mereu. Drumul meu a fost invers... din întîmplările vieţii mele şi din înţelesurile acestea am construit o metaforă... Sînt aceleaşi clişee... nimic deosebit... care-i miza? mergi de la întuneric spre lumină, sau invers... Dacă ai observat, obiectele asociate de mine au fost obiecte din două categorii: unele de o anumită frumuseţe şi preţiozitate şi altele de un anume gregar. Ramele vechi şi maşina de tocat, ele sînt elementele între care se întîmplă dialogul în mare măsură, iar ele au fost asociate ca să amintească de viaţă făcută din elemente contradictorii, pe care noi avem şansa să le armonizăm. Să înţeleg că e şansa ramei că se exprimă prin maşina de tocat şi-i omoară limita? Nu, nu. Vreau să precizez de la început că modalităţile mele de exprimare mă feresc să fac lucruri gratuite. Aş putea să sugerez o explicaţie a ansamblului: cele patru direcţii ce formează cele patru puncte cardinale, care susţin lumea, de fapt... dar patru direcţii sugerează şi crucea, simbol al ortodoxiei. Cei patru pereţi au patru tablouri ce stau faţă în faţă, iar în rame sînt aninate becuri vopsite în negru, lipsa - oprirea luminii - neînţelegerile noastre - tot ce limitează condiţia umană. A