Cum aş putea caracteriza anii '70? Cred că perioada corespunde momentului în care marea mutaţie postmodernă pregătită de Occident încă din 1945 începe într-adevăr să se înfăptuiască. După 1968, societatea franceză şi Europa Occidentală în ansamblu devin adevărata societate de consum, de loisir, cu atît mai mult cu cît deplina ocupare a forţei de muncă deschide perspective dintre cele mai optimiste. Este epuizată, de asemenea, concepţia clasică despre politică; puţin cîte puţin, dreapta şi stînga împărtăşesc ideea unei gestiuni comune a economiei; ideea partidului de masă îşi pierde consistenţa şi partidele comuniste europene, în special cel francez şi cel italian, mai tîrziu cel spaniol şi cel portughez, intră în lenta şi inexorabila lor agonie terminală... De asemenea, în anii '70, elitele politico-militare încep să perceapă slăbiciunea sovietică, disimulată faţă de populaţie, deoarece acum trebuie intensificată, într-o manieră decisivă, cursa înarmărilor; oamenii trebuie convinşi să accepte cheltuirea unor sume imense pentru cercetarea militară. Şi tocmai rezultatele cercetării militare provoacă un nou fel de a fi în lume. Datorită lor s-a generalizat informaţia, comunicarea globală, informatica a fost pusă la dispoziţia tuturor, s-au format reţelele Internet etc... Tot ceea ce intră în cotidianul nostru de astăzi s-a jucat în anii '70, în laboratoarele de cercetări civile şi militare... Iar noi, oamenii simpli, noi nu ne-am dat seama... pur şi simplu, s-a întîmplat, obiectele de consum au fost puse la dispoziţia

poftelor noastre, datorită publicităţii. Şi apoi, cine ar mai putea susţine că piaţa este determinată de echilibrul dintre cerere şi ofertă? Se demonstrează, încă o dată, că doar oferta contează, cererea este o chestiune de propagandă şi numele ei este reclama... Anii '70 mai înseamnă, în estetică, şi normalizarea curentelor de avangardă. Con