Prin minunatul joc al întîmplării pe care îl oferă lumea anticariatelor, am ajuns în posesia a două cărţi, care se găsesc cu greu astăzi, semnate Petre Pandrea.1 Cunoscut publicului larg ca memorialist (Memoriile mandarinului valah şi Reeducarea de la Aiud sînt, de-acum, lecturi obligatorii pentru oricine vrea să înţeleagă corect deceniile 5 şi 6 ale secolului trecut), Petre Pandrea a fost, înainte de orice, jurist. Şi nu un jurist oarecare. Orice dubiu în privinţa calităţii excepţionale a juristului Petre Pandrea se risipeşte după lectura monografiei dedicate lui Simion Bărnuţiu şi, mai ales, după lectura cărţii de criminologie. Astăzi, de pildă, nici un autor român din domeniul dreptului penal şi al criminologiei nu scrie mai bine decît o făcea Petre Pandrea, cu mai bine de 50 de ani în urmă. Sigur, în Criminologia Dialectică găsim multe fragmente care pot fi contestate. Petre Pandrea a fost un autentic om de stînga într-o Românie tulburată de regimuri dictatoriale şi traumatizată de neşanse istorice. Petre Pandrea a fost un intelectual de cea mai bună calitate, din acea specie dăruită cu totul idealului de dreptate socială şi credinţei în cauza "celor mulţi", în care intransigenţa şi idealismul se amestecă într-o substanţă umană care nu poate trăi decît sub semnul tragicului. Cum am văzut în multe asemenea cazuri, acest gen de oameni pot greşi în credinţele şi opţiunile lor teoretice, orbiţi de incandescenţa idealurilor lor. Dar ei nu au cum să greşească în faţa lui Dumnezeu şi în faţa semenilor dintr-un motiv care, singur, are puterea să zguduie o lume: asemenea oameni sînt sinceri pînă la capăt. Petre Pandrea este un autor de o sinceritate totală, este un autor care epuizează experienţa scrisului sincer şi asta se vede chiar şi în Criminologia Dialectică - carte cu miză profesională, adresată exclusiv juriştilor specializaţi în drept penal şi criminologi