Din partea unei reviste, colegă de provincie banatică, pe nume Reflex, de loc din Reşiţa, am primit următoarea întrebare spre dezlegare: "Cît de familiare vă sînt istoria, tradiţia şi cultura ţinutului numit Banat?" Şi iacătă răspunsul pe care îl reiau în rubrica de faţă ca să ştie lumea largă ce anume discută între ei nişte inşi din provincie, adică nişte provinciali, cum (ni) se (mai) spune pe drept cuvînt.
"Dragi cetitori bănăţeni şi de alte felurite feluri, mult mă îngrijesc ca să fie bine, adică să scriu despre istorie şi tradiţii pe înţeles, pe măsura lipsei dumneavoastră de timp şi de alte nenumărate griji pe care viaţa are grijă să vi le procure cu generozitate. Ceea ce trebuie "clarificat şi lămurit despre istoria, tradiţia şi cultura ţinutului numit Banat" se găseşte în experienţa mea de viaţă din "ţinutul numit Banat". Pe de altă parte, dragilor, istoria, tradiţia şi cultura nu au prea mare interes pentru mine şi pentru puţinii cititori de proză din zilele noastre dacă nu este taman proză, adică un anume ceva personal care să fie mai mult (sau mai puţin) decît "istoria, tradiţia şi cultura ţinutului numit Banat". Proza, bat-o focu', este proastă, ea nu are în cap asemenea idei de mare şi copleşitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieţii dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el - mai nimicul - samănă cu uliţa Economilor în care copilăream eu în deceniul şapte la vremea amiezii, puţini oameni făceau ei şpaţir (preumblare) pe acolo, prin luna mai era frumos pe uliţa Economilor, prin luna noiembrie nu: ploi de toamnă şi cotoare de varză puteam eu vedea în pruncie prin bălţile de pe uliţa aceea din ţinutul numit Banat. Pe atunci eu trăiam în Provincie, în underground, şi nu ştiam de treaba asta. Pe urmă mi-am dat seama, pe urmă m-au apucat pe mine remuşcările că nu mă aflu în
