În caz de mici calamităţi, pe care le-am defini ca întîmplări neaşteptate şi neplăcute, în urma cărora ceva se strică, de un lucru poţi fi sigur: ai parte de sfaturi, de mulţi gură-cască, dar şi de rezolvări nesperate. Nu mă refeream aici la calamităţi majore, în urma cărora există victime, ci la mici dezastre care te sperie, dar se remediază. Aprinderea unui tablou electric poate intra în această categorie, migrînd, totuşi, spre o alta, mai spectaculoasă, a macrodezastrelor (dacă incendiul nu e oprit la timp). O asemenea întîmplare este un bun barometru al reacţiilor, în situaţii de criză, nu numai ale participanţilor, ci şi ale altor categorii de persoane cărora li se solicită, într-un fel sau altul, ajutorul. Nu degeaba au apărut o serie de cărticele care se ocupă, sub masca unor poveşti, cu punerea diverselor personalităţi în situaţii de criză şi cu studierea reacţiilor acestora. Volumul Pomul comorii, autori John şi Cindy Trent, Gary şi Norma Smalley, ilustraţii Judy Love, apărut nu demult la editura Misiunea creştină Noua Speranţă (?) reprezintă o asemenea încercare. Patru animale pornesc în căutarea unei comori; pentru a-i găsi cele patru chei, trebuie să treacă prin încercări, cîte una pentru temperamentul fiecăruia: îndrăzneală şi bărbăţie pentru leu; optimism, încredere şi umor pentru focă; altruism şi bunătate pentru cîine; inteligenţă pentru castor. La sfîrşitul cărţii sînt revelate explicit temperamentele personajelor (pe lîngă concluzia că numai persoane diferite pot reuşi, conlucrînd, să atingă un scop ). În cazul aprinderii tabloului electric, de astă dată chiar în realitatea unui apartament de bloc, au fost cîteva tipuri de persoane, şi chiar instituţii, care au contribuit la rezolvarea problemei fără pierderi considerabile. Mai întîi, administratorul blocului, căruia ne-am adresat prima dată; după ce s-a îmbrăcat la repezeală în faţa noastră