Muzicantii de la Zece Prajini l-au uimit pe Goran cu alamurile lor, dar si toata Europa. Un sat de tigani harnici si daruiti, care poarta instrumentele ca pe un fel de drapel. La cele 100 de case sint peste o duzina de formatii. Fie ca se duc la Roman, la o nunta, sau la Roma, la un mega-concert, instrumentistii din Zece Prajini nu-si parasesc casele de lut in care s-au nascut. Au facut turnee in toata Europa cea vestita si au uimit formatii mult mai titrate din tarile gazde. Cind Bregovic a sosit la Bucuresti prima data, au fost si ei invitati pe la posturile de televiziune. Gura lumii spune ca marele Goran a ramas atit de uimit de fanfara tiganilor, incit ar fi spus ca acestia cinta sirbele chiar mai bine decit orchestra lui. Iar jurnalistii au spus ca acestia chiar l-au acompaniat pe autorul "Messecinei". Noi am vazut insa doar un sat cu multe legende, care se ridica prin truda unor tigani la capatul alamurilor cu care au batut lumea. Un sat care tine de urit caii ferate Zece Prajini este unul dintre acele satucuri pe care nu le stie nimeni. Ti-e greu pina si sa afli unde este. Abia dupa ce ajungi pe linga Dagita iti poate spune cineva cu precizie care este cel mai bun drum. Dagita este o comuna la fel ca multe altele din Iasi, asezata la intilnirea a trei judete, toate la fel de sarace si de frumoase: Iasi, Neamt si Vaslui. Abia dupa ce masina se imprieteneste cu piatra din drumul mic si ametitor al acestei comune cu rezonanta de scrinciob oamenii stiu ce cauti. "La Zece Prajini? Satul de tigani, nu? Mergeti, i-am auzit prin Dagita cintind", ne incurajeaza un cuplu de fiica si tata ce se intorc de la cimp. Urmam indrumarile politicoase si ocolim o cruce asezata pe un obelisc, "monumentul", cum ii spun oamenii, si mai scormonim vreo trei kilometri de drum de tara. Nici ca se putea zi mai buna de vizitat satul, poate cel mai celebru din judetul Iasi, decit una inso