Mario Vargas LLOSA
Matusa Julia si condeierul
Traducere de Coman Lupu, Editura Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2000, 366 p., 110 000 lei
Republicarea variantei romanesti (la Humanitas) a romanului Matusa Julia si condeierul (initial tiparite la Univers in 1985), apartinindu-i celebrului scriitor peruan Mario Vargas Llosa, este, in felul sau, un eveniment cultural, cu atit mai mult cu cit avem acum in fata o editie necenzurata. Nu vreau sa fiu banuit de afirmatii gratuite. Apar astazi in Romania numeroase carti bune (in primul rind traduceri), iar forta estetica a lui Llosa ramine mai convingatoare, poate, in Razboiul sfirsitului lumii si chiar in (dificila) Conversatie „La Catedrala“ – opere de asemenea cunoscute publicului nostru – pentru a presupune ca introducerea de mai sus s-a dorit doar o captatio benevolentiae. Am facut totusi constatarea cu maxima seriozitate, gindindu-ma la „sincronismul“ cultural al naratiunii sud-americane cu starea societatii romanesti contemporane.
Intr-un anume sens, tind sa cred ca lectorul roman e mai bine pregatit in prezent sa „rezoneze“ mental cu alegoria lui Llosa decit era, prezumtiv, in a doua jumatate a anilor optzeci. Criza de identitate si ambiguitatea culturala, alaturi de textualizarea existentei si pierderea punctelor de reper, intr-un univers cu valori rasturnate, toate explorate subtil de romanul Matusa Julia si condeierul, sint, paradoxal, mai inteligibile noua in precapitalism decit pareau sa ne fie in comunism. Povestea plina de „absurditati“ cu morala (si, desigur, cu cifru) creata de fostul presedinte peruan (si tradusa excelent de romanistul Coman Lupu) se potriveste ca o manusa – din punct de vedere cultural – lungii tranzitii romanesti.
Romanul in discutie ramine, categoric, un exemplu de postmodernism, fiind articulat pe fondul poeticii (implic
