Frinturi de poezie taraneasca
Antologie de Carmen Huluta din versuri alese de Ciprian Voicila, Ministerul Culturii &Muzeul Taranului Roman, Bucuresti, 2000, 78 p., f.p.
Culegerea Frinturi de poezie taraneasca este o spicuire de versuri expresive ale imaginarului popular. Inducerea de sacralitate si de paremiologie imparte poezia de acest gen in doua categorii: poezia de ritual (poezia obiceiurilor calendaristice, poezia obiceiurilor vietii familiale, poezia descintecelor) si poezia neceremoniala (literatura aforistica sau enigmatica). Mentalul popular alatura insa aceste tipare disociative, intrucit functionalitatea textelor inseamna producerea si conectarea cotidianului la sacru. In genere, poezia folclorica este constituita pe o schema facila in care elemente descriptive ale starilor sufletesti prejudiciate alterneaza cu cele alegorice. Structural, poezia populara este o proiectie poetica a unui fapt investit cu semnificatie, este un monolog sau un dialog in care simbolurile capata valoare. Temele poeziei taranesti transmit sentimentul in mod direct, intr-un proces de comunicare a lumii interioare. Cintecul liric se instantiaza ca arta poetica, ca poem al muncii in care primeaza comunicarea cu natura, ca si glas al iubirii sau al dorului care se transmite sub forma de jale, noroc, soarta, ca voce a instrainarii.
Suport al intregii existente umane, poezia populara este ambivalenta in functie de materia de exprimat: benefica sau malefica. Poetul taran incepe a-si „performa“ simtirea in momentul interventiei unui dezechilibru pozitiv sau negativ in trairea sa sufleteasca. Intotdeauna, ceea ce incearca sa sugereze cintecul liric este inexplicabilul, fie el in acceptiunea de dragoste, de dor, fie de suferinta si melancolie.
In scurta si poematica prefata a antologiei, Serban Anghelescu comprima in expresii o intreaga epica a simtiri
