Punct de plecare: o propunere canadiana
Voi incepe cu o mica istorie personala. Pe la mijlocul anilor ’90, am fost solicitat de Revista canadiana de literatura comparata (Canadian Review of Comparative Literature/Revue Canadienne de Littrature Compare), editata de Universitatea din Toronto, sa scriu un articol despre literatura si piata editoriala de la noi dupa caderea regimului comunist. (Aparut in publicatia citata, Vol. 22, Nos 3-4, September/December 1995, textul e reluat in cartea mea A Guide to Romanian Literature. Novel, Experiment and the Post-Communist Book Industry, Editura Paralela 45, Pitesti, 1999.)
Cerindu-mi colaborarea, editorul revistei canadiene, Steven Tötösy de Zepetnek, profesor la Universitatea Alberta din Edmonton, mi-a spus ca din fiecare tara fosta comunista va fi cite un eseu similar. Ceea ce o omis sa mentioneze a fost faptul ca situatia din regiunea noastra urma sa fie prezentata intr-un context mult mai larg, planetar: acela al post-colonialismului.
Cind revista a aparut, asta am avut in fata: un volum compact de studii consacrate post-colonialismului. In acea perioada, conceptul intra in moda intelectuala Nord-americana, devenea trendy, conform unei anumite retete de lansare ritmica a unor idei cu putere de atractie si de stimulare a dezbaterii culturale. La noi nu se auzise inca de asa ceva – si nici azi termenul nu circula. Poate pentru ca nu prea ne-ar conveni – nu-i asa? – sa ne consideram „post-coloniali“. Pe de alta parte, romanii sint oricum obisnuiti sa gindeasca asupra identitatii lor nationale si culturale fie in termenii unor modele inchise, suficiente siesi, fie prin comparatie doar cu citeva mari culturi occidentale, rar sau deloc in perspectiva adevaratului universalism, dincolo de spatiul euro-american.
De ce post-colonialism?
Vor fi fiind si mode terminologice superficiale, gra
