Dusan Kovacevic este cunoscut în toată lumea mai ales pentru scenariul filmului Underground, făcut de Emir Kusturica. Dar şi piesele lui de teatru au făcut ocolul lumii. Tărîmul celălalt şi Profesionistul s-au jucat şi la noi, la Braşov, Galaţi şi Bucureşti în regia lui Horea Popescu sau Claudiu Goga. O scriitură alertă, extrem de actuală şi de percutantă, marcată şi de realitatea dură din Iugoslavia i-a atras deopotrivă pe regizori, traducători, actori şi directori de teatre, o parte din succes fiind garantată şi de calităţile evidente ale textelor. O piesă însă, oricît de bună ar fi, are nevoie în primul rînd de un regizor care să ştie să o citească şi să-i revele miza. Dar tot atît de bine un director de scenă inabil poate să o îngroape.

Aşa s-a întîmplat cu Larry Thompson, tragedia unei tinereţi (1996), tradusă şi pusă în scenă la "Nottara" de Mara Paşici-Manolescu. Necitind-o şi văzînd doar "ce se petrece pe scenă ţi se poate părea, în mare parte, o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care s-a dorit să se lucreze, ci pentru că pur şi simplu, din nepricepere şi prin absenţa unui scenograf (nu ştiu cine este Lia Dogaru) măcar cu gust, aşa s-a înfăţişat el la public. Deşi replica e vie pe scenă, deşi intuieşti o tensiune profundă între spectacolul de teatru şi formele cotidiene de consum "artistic" - telenovela aici - dincolo de comedia bogată în nuanţe şi expresie, ironică, satirică şi chiar cinică, care se revarsă peste o societate tipică pentru Balcani, uşor recognoscibilă şi în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, pe scenă amestecul este atît de ciudat şi caraghios, încît te îndeamnă să cercetezi, cu orice preţ, unde este hiba. Imaginea ţi se limpezeşte după ce ai citit piesa. Realizezi că Dusan Kovacevic nu a înnebunit, că scrie la fel de bine şi că din Larry Thompson se putea face un spectacol bun şi cu succes de public.