Într-o discreţie publicistică ce frizează indiferenţa, a apărut, în colecţia Fundaţiei Academiei Civice, volumul de "amintiri" a Nicoletei Franck*), De la Iaşi la Geneva, de pe Bahlui pe Leman (editor Romulus Rusan), 2000.
Autoarea este născută la Iaşi, pe Bahlui, iar trecerea "pe malurile Lemanului" a echivalat cu trecerea lumii europene de la totalitarism la libertate democratică. Autoarea îşi deschide amintirile cu "Salut Iaşului" de G. Topîrceanu (Te salut oraş de dascăli, de poeţi, de cronicari").
"Complexul de superioritate pe care-l afişau ieşenii" nu a împiedicat-o pe Nicoleta Franck să trăiască "tihna", dar şi "răbufnelile sporadice" ale totalitarismului.
Dar în Iaşi s-au format partidele extremei drepte româneşti (A.C. Cuza, dar, mai ales, "Garda de fier" a lui Corneliu Zelinski-Codreanu) şi tot în Iaşi a avut loc pogromul evreilor din 1941. Prin Iaşi au trecut armatele hitleriste spre "frontul de Est", în Iaşi "a sosit, mai întîi", "armata sovietică eliberatoare", împreună cu cei ce sînt "responsabili de prăpădul care a nimicit civilizaţia noastră aproape o jumătate de secol" (p. 23). În termenii autoarei, "cei ce au început războiul româno-român". "Dulcele tîrg al Ieşilor" a fost, deci, poarta dezastrului comunist în Europa.
"Amintirile" - scrise în fuga condeiului şi a memoriei de o împătimită fidelă a oraşului natal şi a ţării sale - deschid, mai întîi, unele perspective asupra unor personaje interesante pentru istoria noastră (nu numai) literară. Dan Bădărău, bunăoară, "un mare elenist", specialist în filosofie antică, scrisese, pe cînd studiase la Paris, o piesă de teatru "jucată la teatrul Châtelet şi mult apreciată de francezi" (p. 16). Mihai Codreanu, în revista "Însemnări ieşene", atunci cînd "legionarii ajunseseră pe culmile reuşitei lor efemere", publica versurile: "De-ar veni, a doua oară, să-şi împrospăteze sp
