Profesorul Fredrick Woodard predă de peste douăzeci de ani la Universitatea Iowa, unde a şi condus pentru o vreme atelierul de creaţie al scriitorilor. Fost director al Muzeului de Artă din Iowa şi al programului de creative writing al universităţii, Woodard are o biografie impresionantă: a scris cărţi şi articole despre literatura african-americană, a realizat documentare şi seriale TV despre Africa, a publicat volume de poezie şi a avut mai multe expoziţii personale de pictură.
L-am cunoscut cu ocazia unei conferinţe la programul de Studii Americane din Bucureşti şi l-am revăzut la Centrul Cultural American într-o dublă ipostază: de poet şi pictor. Oferindu-se audienţei printr-o metodă multi-media, Woodard a recitat, însoţit de muzică, pe fondul unui ecran pe care se derulau imagini de corpuri stilizate şi a desenat cîteva caligrame, începînd astfel cîteva tablouri, completate apoi spontan de către persoane din public. Poeziile de mai jos reprezintă o mică selecţie, dificil de făcut, din ce a citit Fredrick Woodard în acea seară.
Visătorul
Psst!
Psst!
Eu, Visătorul,
sînt acuzat
De tot ce se poate imagina.
Numiţi obiectul, şi eu, fabricantul de vise,
l-am făcut sau îl voi alcătui.
Sînt un tehnician neuronal.
Adică un fel de tinichigiu.
Fac după cum îmi comandă corpul:
"Fă".
Întregul corp îşi aminteşte.
Întregul corp varsă
amintirea,
ca o piele exfoliată.
Lăsaţi-mă să ţes pînza acestor vise.
Mănuşi albastre
Port mănuşi albastre
ca să culeg fragmente
din mine
care zboară anapoda ca moliile în chilie.
Altfel, sînt gol,
drept ca un împărat,
totul e prestabilit,
plătit în avans.
N-am carneţele de dans
pline de numele
