Se făcea că mă-mpotmolisem la cîrciuma "Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu fraţii de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paişpe picioare - patronul le construise aşa din cauză că tuturor clienţilor li se rupea în paişpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treişpe, în cinşpe etc. Am tăcut mîlc. Nu ştiam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, minţile, afecţiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea şi... alcoolizaţi autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, şopîrlele încreţite de frigul luminii albe, reci... şi bolboroseam ca-n somn... şi pipăiam pereţii, doream adînc
să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianţă, încremeniţi în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina-n opt versuri. Cîntecel, ce mai tura-vura. Plecam profund nedumeriţi de insurecţia severă a anotimpului.
Se făcea că mă-mpotmolisem la cîrciuma "Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu fraţii de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paişpe picioare - patronul le construise aşa din cauză că tuturor clienţilor li se rupea în paişpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treişpe, în cinşpe etc. Am tăcut mîlc. Nu ştiam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, minţile, afecţiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea şi... alcoolizaţi autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, şopîrlele încreţite de frigul luminii albe, reci... şi bolboroseam ca-n somn... şi pipăiam pereţii, doream adînc
să-
