Cuprins de patima mării, Moise făcu tot posibilul ca să posede el însuşi o barcă sau mai degrabă un caic. S-a întîlnit cu norocul la un fost colonel care conducea o asociaţie a "Militarilor din Medgidia". Acesta îl invită se cunoască frumuseţile Pontului Euxin. Barca încăpătoare era proprietatea unui turc şi fusese, oficial, sechestrată şi dată în folosinţa militarilor. La îmbarcare zăriră un pîlc de invalizi, toţi cu pieptul ticsit de insigne şi decoraţii. Învăţăcelul, făcînd loc unui voinic doritor de a se răcori şi care era cît pe aci să-l calce, sări în apă trăgînd după el pe cîţiva din tovarăşii voinicului. În apă începu o luptă groaznică. Un hoţoman perfid îl trase în adînc , rănindu-l peste tot corpul cu o sculă inamică foarte ascuţită. Speriat simţi cum i se ridică părul sub căciulă: "Ajutor! Mă mănîncă! Ajutor!" Singurul ajutor fu remarca unui glumeţ: "Nu te mai preface, burticică! Las-o mai moale." Cînd voinicul îl apucă de gît ca să-i frîngă beregata, se auzi trei bătăi care zguduiră cetatea. "Cine e acolo?" Tăcere. Moise reuşi să scape de îmbrăţişarea uriaşului. Se trezi şi răsuflă uşurat. Bătăile se repetară. "Cine e? Intră, că e deschis!" În cameră năvăli furios Cel de Sus: " De ce nu e uşă aici?" - "Este. Aşa e obiceiul prin părţile astea. Pun un covor, ceva o zdreanţă , o rogojină." Cel de Sus îl privi cu dispreţ: "Cum să baţi la uşă, dacă uşa nu-i?" Smerindu-se foarte, tînărul căzu în genunchi: "Iertare!" - "Să te duci imediat în tîrg să potoleşti oamenii de acolo; un nebun s-a suit într-un copac ca să ajungă şi el în rîndul sfinţilor; refuză să se dea jos." Moise se încurcă: "Cum să-i urc uşa în pom?" - "Te priveşte. Moda asta a venit de la greci. Le zice stîlpnici. Unii ajung la performanţe considerabile. Dar nu de asta te-am chemat. Te-am trezit ca să-ţi aduc aminte că eşti însoţitorul meu. Nu mă vei părăsi, îţi spun asta din milă ca să-ţi c