Un Jupiter Tonans în pagina a doua a României literare
Foarte multă lume este oripilată - şi pe drept cuvânt - de invazia de vulgaritate din presa de după 1989. Se pierde însă din vedere relansarea, în aceeaşi perioadă, a gazetăriei de ţinută, prin contribuţia a numeroşi scriitori, istorici, filosofi, sociologi şi politologi. Ştefan Aug. Doinaş, Adrian Marino, Zoe Petre, Livius Ciocârlie, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Gheorghe Grigurcu, Gabriela Adameşteanu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Eugen Uricaru, Ileana Mălăncioiu, Dorin Tudoran, Emil Hurezeanu, Vladimir Tismăneanu, Nicolae Prelipceanu, Liviu Antonesei, Toma Roman, Alina Mungiu-Pippidi, Horia-Roman Patapievici, Andrei Cornea, Vitalie Ciobanu, iată numai o parte dintre autorii care în ultimul deceniu au ridicat publicistica românească la nivelul celei dinaintea instaurării comunismului. Lor li se adaugă Mircea Mihăieş şi Adrian Cioroianu, ale căror recente culegeri de articole fac obiectul cronicii de faţă.
Cartea lui Mircea Mihăieş, Masca de fiere, cuprinde texte publicate între 1996-2000, săptămânal, în cadrul rubricii Contrafort din România literară. Subtitlul cărţii, Pamflete, asociat cu terifiantul joc de cuvinte din titlu, îl avertizează pe cititor că nu este vorba de inofensive fantezii satirice. Abstrasul critic literar timişorean, doctor în litere al Universităţii din Bucureşti, devine în publicistica politică, în mod surprinzător, un justiţiar vehement. Dorinţa sa de a-i pedepsi - lingvistic - pe toţi cei vinovaţi de situaţia dezastruoasă în care se află România se alimentează din ea însăşi, ajunge la paroxism, începe să semene, de la un moment dat, cu un acces de furie divină.
Rechizitoriile sunt uneori de o brutalitate care sperie, dar n-au nimic vulgar. Ele amintesc de violenţa fulgerului, care miroase a curat. Mircea Mihăieş