Ib Michael (n. 1945) reprezintă, alături de Peter Høeg, marele nume de succes al literaturii daneze contemporane. Romanele sale fantastice, cu elemente mitice şi magice, au fost inspirate din numeroasele călătorii în America Latină, China, Tibet şi alte spaţii exotice. În lumile de mister, universul zilnic se strecoară provocând o permanentă germinare. Tulburare necesară metamorfozelor, fără de care omul încremeneşte şi moare

După un număr de romane consacrate îndeosebi căutării identităţii (Povestea imperială, 1981, Kilroy, Kilroy, 1989), sau propriei biografii şi istorii de familie (Fata de vanilie, 1991, Cavalerul ceasului al doisprezecelea, 1993, şi Scrisoare către lună, 1995), Ib Michael a descoperit în echilibrarea universului poetic cu spaţiul cotidian o soluţie care l-a lansat - prin romanul Prinţ, 1997 - între cei mai citiţi autori ai lumii.

Povestea se petrece în 1912, într-o pensiune de provincie daneză, pe malul mării. Un băiat de 12 ani, Malte, se întâlneşte cu spiritul unui marinar mort în urmă cu un secol, adus la ţărm, în sicriul său, de un gheţar care se topeşte. Ca şi în alte romane ale autorului, timpul şi spaţiul nu sunt delimitate - aproape nu se poate face distincţie între prezent şi trecut. Povestea de dragoste a marinarului mort (iubita sa, la aproape o sută de ani, fiind încă în viaţă) se suprapune întâmplărilor vieţii lui Malte, iar destinele celor doi se confundă...

Sufletul marinarului mort e în acelaşi timp îngerul păzitor al lui Malte şi alter-ego-ul său experimentat şi eroic. Prezenţă omniscientă - înger, prieten imaginar sau Lucifer, prinţ al luminii - pare la început cel la care se referă titlul cărţii. Mai târziu însă, adevăratul prinţ se dovedeşte a fi Malte: "Liber în ţara minunilor copilăriei - iată ce înseamnă să te naşti prinţ."

Scrisă aproape ca un poem, amestec de bildungsroman, roman de amor ş