Povestile Luchianei FatPastele animalelor. Asezata pe laita dintre prunii infloriti, in camasa ei alba si inaripata, matusa Luchiana seamana cu o zeitate a locului, pusa de paza la minunile anotimpului. Ochii ei blanzi, in care s-a scurs tot albastrul din cer, aluneca peste curtea plina de soare, pe...

Povestile Luchianei FatPastele animalelor

Asezata pe laita dintre prunii infloriti, in camasa ei alba si inaripata, matusa Luchiana seamana cu o zeitate a locului, pusa de paza la minunile anotimpului. Ochii ei blanzi, in care s-a scurs tot albastrul din cer, aluneca peste curtea plina de soare, peste casa veche, de lemn, peste grajdul cu vite si peste mielutii ce dorm in iarba scanteietoare si cruda, la picioarele ei. O imagine desprinsa, parca, din alta lume, prin pacea si armonia ei.

- Matusa Luchiana, am auzit ca stii sa vorbesti, ca sfintii, cu pomii si animalele. Este adevarat? Se mai intampla asemenea minuni in Desesti?

- O, Doamne, dapoi atata iubesc morosenii padurea si gradinuta de panga casa, ca o intrat in povesti. Da cel mai mult isi iubesc animalele. Si cand merg in armata, se zice ca feciorii le scriu la fete asa:

"Cu cuvantul ce dintaie,

Iti trimit dragoste si bucurie,

Ce fac marhale (animalele) si tu, Marie?",

adica el se intereseaza mai intai de vacile din grajd si apoi de draga lui.

Exista multe obiceiuri, multe sarbatori in care omul se gandeste la animale. La noi in sat se tane si "Pastele marhalor", in vinerea de dupa Pastele nostru, al oamenilor, adica de Izvorul Tamaduirii. Atunci fiecare gospodar pregateste cosul pentru sfintit, in care pune un colac special facut pentru marha (facut deodata cu colacul pentru oameni), o lumanare, tarata, sare, farina, malai, buruieni de leac, rostopasca, menta si sunatoare sau pojarnica. Se pune in cos cate putin din tot ceea ce mananca animalele. Cu co