10 Mai trecut si prezent. Atatea dezamagiri s-au adunat in acesti ani "de libertate", incat mi-e greu sa astern pe hartie cateva fraze despre ziua de 10 Mai. Poate ca m-am saturat sa vorbesc de semnificatiile ei. Renasterea natiunii romane, independenta si intrarea aproape triumfala in randul tarilor...
10 Mai trecut si prezent
Atatea dezamagiri s-au adunat in acesti ani "de libertate", incat mi-e greu sa astern pe hartie cateva fraze despre ziua de 10 Mai. Poate ca m-am saturat sa vorbesc de semnificatiile ei. Renasterea natiunii romane, independenta si intrarea aproape triumfala in randul tarilor de prestigiu a unei Romanii parca uitate de Dumnezeu la Portile Orientului, un sir nesfarsit de consecinte pozitive ale domniei lui Carol I, par sa nu mai intereseze. De altfel, nici nu cred ca au interesat vreodata. Cumpana dintre milenii a impus concepte noi, valori noi, problema supravietuirii individuale intr-o epoca de capitalism salbatic si un pronuntat dispret fata de istoria nationala, vazuta cand ca o teava de esapament imprastiind noxe nationaliste, cand ca o carte de basme pentru uzul prescolarilor. Acum se creeaza "omul nou" de maine, care nu va mai avea nici patrie, nici natiune, poate nici familie, inlocuite toate la modul absolut de Internet.
Si totusi, ceva e putred in Danemarca. Nu toate natiunile sunt dispuse sa arunce la gunoi istoria nationala, sa renunte la patriotism si la nationalism, la teritoriile cotropite de vecini sau proclamate "independente". Unele nu vor sa accepte in ruptul capului existenta unor minoritati in sanul lor. Natiunile mari se respecta! Ceea ce inseamna ca au o mentalitate de invingator. Din acest punct, orice intrebare privitoare la romani este retorica. Mi se pare cel putin ciudat sa ignori semnificatiile zilei de 10 Mai, dar sa doresti intrarea intr-o Uniune Europeana alcatuita din tari si natiuni v
