De ce figura lui Hitler continua sa stirneasca interesul istoricilor? De ce marele public este interesat de groaznica mostenire a fostului dictator nazist? La 56 de ani de la sfirsitul razboiului, Hitler este una dintre cele mai mediatizate figuri ale istoriei contemporane. De curind, sub titlul Umbra lunga a lui Hitler, revista germana Der Spiegel a inceput sa publice un amplu serial in care istorici, scriitori, politologi si publicisti vor incerca sa elucideze cauzele acestei fascinatii negative pe care o simbolizeaza acel neinsemnat caporal austriac din primul razboi mondial, devenit ulterior initiatorul unor crime oribile si cel care s-a sinucis la citeva zile inaintea terminarii celui de-al doilea razboi mondial.
Rasismul si antisemitismul au fost componentele definitorii ale ideologiei national-socialiste. Ideologia elitei care a acaparat puterea politica in 1933 a generat holocaustul, bucurindu-se de sprijinul unei importante parti a populatiei germane si europene. Cu alte cuvinte, nu „antisemitismul eliminator“, despre care vorbeste Goldhagen, a generat holocaustul, ci elita antisemita care ajunsese la putere in anul 1933.
Holocaustul a intrat in constiinta secolului 20 ca simbolul absolut al raului. Asta in pofida gulagului si a terorii staliniste, precum subliniaza istoricul britanic Ian Kershaw, autorul unei biografii de referinta dedicate dictatorului nazist. In eseul sau publicat in Der Spiegel, Kershaw reia dezbaterea asupra incercarilor de a pune semnul egalitatii intre Stalin si Hitler. Teza singularitatii crimelor naziste, scrie istoricul britanic, este veridica numai daca este precedata de un proces comparativ. Responsabilitatea morala nu poate fi masurata pe baza numarului de cadavre, asa cum o serie de crime nu poate scuza alte crime, scrie Kershaw. Faptul ca genocidul nazistilor este mai prezent in constiinta publica provine di