E. Lovinescu era un mare critic literar şi sociolog al culturii româneşti, cînd, în 1927, îşi începe cariera de romancier, cu Viaţa dublă, urmat şapte ani mai tîrziu (1934) cu Firu-n patru, al doilea său roman. Nu erau romane corpolente, dar serioase sub raport estetic, care vesteau un romancier. În acelaşi an, la 10 aprilie, citeşte, în ediţia de documente I.E. Torouţiu, volumul în care sînt publicate vestitele Amintiri fugare despre Eminescu ale lui Mite Kremnitz şi o scrisoare a lui Maiorescu către poet. Mărturiseşte că această lectură i-a provocat o "extraordinară impresie", luînd "hotărîrea de a romanţa". În vacanţa sa văratecă anuală de la Fălticeni din acest an, de îndată ce a ajuns la casa părinţilor săi, începe să scrie romanul intitulat Mite şi îl termină, în prima sa formă, în 19 zile, apoi lucrează la a doua sa formă. Ajuns la Bucureşti, la începutul lui septembrie, făcîndu-şi un succint bilanţ în Agendele "Sburătorul", constată satisfăcut "campania de lucru cea mai intensă". (Îşi revizuise, în această vacanţă, şi mai vechea sa traducere a Odiseei, contractată cu Editura Fundaţiilor Regale). Caută un editor pentru roman, şi, la 17 septembrie 1934, notează că a stabilit o înţelegere cu editorul S. Ciornei. Acesta însă tergiversa lucrurile. Atunci, la 1 octombrie, contractează cu Editura Adevărul romanul care, predat, e pus imediat în lucru. În 15 decembrie 1934 consemnează "apariţia în librării a romanului Mite", autorul primind acasă exemplarele care i se cuveneau. Apoi începe distribuirea romanului prietenilor, cenacliştilor şi criticilor literari. Încep să apară articolele de apreciere autorul notînd în februarie 1935 că au fost 48 de astfel de cronici şi articole. Cenacliştii şi alţi apropiaţi (ca de pildă, N. Carandino în Facla) au apreciat mult romanul. Alţii, ca M. Sebastian în Rampa, au fost foarte rezervaţi, iar G. Călinescu şi Al. Tzigara-S