Pentru cinefili luna mai înseamnă Festivalul Filmului de la Cannes. Pentru cinefilii români - mai exact cei bucureşteni - ea înseamnă, de câţiva ani încoace, şi Festivalul Filmului European. Desfăşurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este şi ziua ta!" şi organizat de către Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti şi Uniunea Cineaştilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producţia recentă (ultimii trei ani) a 18 ţări europene: multe sunt debuturi semnate de regizori tineri şi, mai ales, multe sunt producţii reprezentative pentru cinematografia europeană, fiind distinse cu premiile unor importante competiţii internaţionale.
În deschiderea ediţiei din acest an - a 5-a - o somptuoasă coproducţie franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - şi "The Scarlet Letter") realizat de Roland Joffé (născut la Londra, dintr-un tată francez). Buget mare, distribuţie internaţională (Gérard Depardieu, Uma Thurman, Tim Roth, Julian Sands, Arielle Dombasle), sute de figuranţi, costume, decoruri impresionante, muzică (compusă, orchestrată şi dirijată) de celebrissimul (peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducţie europeană ce vrea să concureze (prin grandoarea reconstituirii unei epoci) superproducţiile hollywoodiene, dar, mai ales, vrea să dea lecţii de rafinament, bun gust, cultură şi probitate profesională într-un gen cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism şi kitsch. Chiar dacă la nivelul construcţiei dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convenţional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm şi tonus - el devine captivant, tocmai prin această "ştiinţă" a regizorului şi a armatei sale de consilieri (istorici şi specialişti în costume, artă culinară, stilistică florală) de a da viaţă unui
