Destinul cimpanzeilor
Casca îi era - se vede - prea mare, fiindcă îi tot aluneca pe frunte. Dar pe această fotografie veche de treizeci de ani, care acum apărea pentru prima oară în ziarele americane, i se vedeau clar ochii înspăimântaţi. Poate mai speriaţi decât ochii celor doi cimpanzei mici despre care am scris cam cu un an în urmă. Fugiseră de incendiile din junglele din Borneo sau Sumatra îndreptându-se spre aşezările umane. Uneori erau ucişi, alteori trimişi la grădini zoologice sau dresaţi să devină animale domestice. O mică parte şi-a găsit adăpost, ca nişte copii abandonaţi, la societăţi de protecţie, adăposturi care aminteau adesea de casele de corecţie.
Dar existau şi alte destine. Cel cu casca prea mare căzându-i pe frunte zăcea într-un soi de coşciug din lemn. Avea o singură lăbuţă liberă ca să poată apăsa trei butoane de alarmă. În acest scop fusese dresat în laboratoarele militare secrete.
Micuţul despre care scriu fusese dresat să devină cosmonaut. Şi a fost singurul "pasager viu" al primelor rachete trimise în cosmos, mai înainte ca omul să pună piciorul pe Lună. Acest cimpanzeu din jungla africană, nu ştim numele, poate o femelă, a fost primul cosmonaut.
Nu ştim ce alte experienţe s-au făcut cu cimpanzei. Până nu de mult totul era secret de stat. Ştim doar că în aceste idei năstruşnice erau implicaţi şi delfini. Pare-se pentru a descoperi submarine sau mine. Dar delfinii nu s-au lăsat folosiţi pentru aceste manipulări strategice. Săreau veseli la suprafaţă din apele mării spre disperarea profesorilor de zoologie militară.
Au trecut anii. Primii cimpanzei cosmonauţi au murit de mult, dar nepoţii şi strănepoţii lor au rămas în continuare în acele "laboratoare" suspecte. Până la urmă i-au găsit cei de la asociaţiile de protecţie a animalelor. Şi, evident, gazetarii marilor ziare. Cimpanzeii erau mor
