Teamă mi-e că vine-un mâne

că trec lume-n altă lume

şi în urma mea rămâne

numai umbra altui nume.

Deschide graiul psaltire

într-o limbă mai bătrână

de adânca învăţare

nici o slovă nu rămână

la vorbire

cerşetoare.

Pune sonda trandafire

aburilor din ţărână

cât suspină

în stupină

o leoaică de albină

filtre cu hemoglobină

după rang a împărţi

la înalte-mpărăţii

pe unde treceau profeţii

stihuiţi în ceara ceţii.

Povesteşte-le fântână

măştile

caleştile

ducând Doamna mea stăpână

răni şi taine surâzând

tavernalilor de rând.

Mă cheamă la cer

părinţii

strânşi la masa suferinţii

cimitirului de ger.

Zăpada topeşte sfinţii

pânea frântă rar respiră

dogoare/

înmiresmare

şi a vinului sudoare

pâlpâie clipiri de lyră.

Măria-sa maica bună

- floarea paştei în furtună -

mânile îşi împreună

în năpăstuita sare

şi-n troienele amare

subt stiharul învechit

ochii ei străvăd un schit

cum dintr-o căţuie

suie

vii altoaie de tămâie.

Maibătrânul

ca gorunul

deştele

roteşte-le

prin a bărbii rădăcină

şi se-aud şi se arată

pe tipsia-nsângerată

picătura milei lină

melosul aleanului

desfrunzirea neamului.

Sună cornul clăbucet

- chip şi buze de ascet -

luminişuri să imite

stalactite/

stalacmite

peştera epithalam

eva oarbă-orb adam.

Pod de frânghii luna spală

şi pe-al soarelui genunchi

pare

o femeie goală

tristă vergură vestală

bolnavă de poesie

- vecinica epilepsie