Din cînd în cînd e cazul să revenim asupra terminologiei mediilor electronice, cu noutăţile şi oscilaţiile ei, cu schimbările rapide de concepte şi de termeni. Pentru a le verifica doar existenţa sînt utile şi dicţionarele de specialitate (au apărut destul de multe în ultimii ani); pentru a le înţelege însă uzul real, tendinţele de adaptare fonetică, grafică şi morfologică sau preferinţele pentru anumite construcţii sintactice este fundamentală examinarea lor în contextele reale de folosire: în primul rînd chiar în paginile de Internet redactate în română. Aici principala surpriză este, cum am mai

spus-o, de a vedea tendinţele contrare echilibrîndu-se, în ciuda previziunilor sumbre: pe cît e de puternică influenţa englezei ca limbaj internaţional, pe atît de mult diversitatea web-ului face loc limbilor naţionale, dialectelor, chiar registrelor limbii vorbite, mergînd pînă la a cuprinde inovaţii expresive individuale. Descoperi astfel că un cunoscut motor de căutare internaţional - "Google" - permite selecţionarea românei ca una din posibilele limbi de operare, în care sînt deci date indicaţiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferinţe" - "Cred că am noroc" - etc. Enunţurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicaţii fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips", în franceză "Astuces pour la recherche", italiană "Suggerimenti per la ricerca" etc.). Ca şi limbajul jurnalistic, jargonul informatic actual manifestă o deschidere spre familiar care, dacă va continua să se manifeste cu aceeaşi intensitate, va schimba probabil într-o anume măsură profilul standard al românei scrise.

E interesant de văzut şi ce sintagmă a fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare c