Vrajitoarele de pe Valea Cosaului- in evocarea lui Cornel Ivanciuc -. Porti maramuresene ca niste arcuri de triumf. Case vechi de sute de ani si turle ascutite, ce par a sprijini tavanul cerului. Civilizatia lemnului si rafinamentul simplitatii. Ca o tara in alta tara, Maramuresul nu se lasa lesne d...
Vrajitoarele de pe Valea Cosaului- in evocarea lui Cornel Ivanciuc -
Porti maramuresene ca niste arcuri de triumf. Case vechi de sute de ani si turle ascutite, ce par a sprijini tavanul cerului. Civilizatia lemnului si rafinamentul simplitatii. Ca o tara in alta tara, Maramuresul nu se lasa lesne descoperit. Se apara in ascunzisuri si interdictii, in taine si facaturi stiute doar de "mesteroaice", de vrajitoare, de cei initiati in magia traditiei. Modernitatea e o rugina harnica si perfida. Tot mai turistic si mai falos in acareturi, vechiul Maramures dispare sub ochii nostri - incet, nezgomotos, ireversibil. Ici-colo se mai pastreaza cate ceva, ca poza de nunta a bunicului, aninata de perete - obiceiuri si povesti ciudate, descantece si eresuri pagane, mandria unor titluri nobiliare din care nu a mai ramas decat fala numelui nemesesc (Iuga, Roman, Ghiula), ceva hrisoave de intemeiere si portul manusilor albe, ca semn al contilor plugari.
Si totusi, mai sunt inca lucruri de vazut in Maramures. Mai sunt cotloane, palcuri de case si vai izolate, cum ar fi cea a Cosaului, acolo unde scriitorul si ziaristul Cornel Ivanciuc a zabovit ani la rand, descoperind intamplari si personaje fabuloase, rituri, descantece si vraji pastrate parca de la facerea lumii. Din goana autocarului, nu se vede mare lucru. Merita sa te opresti. Atat cat va mai fi, Maramuresul are multe sa spuna.
Cand zimbrii trageau la plug
- Cornel Ivanciuc, nu esti folclorist, dar scriitorul din tine nu te-a lasat sa treci indiferent pe langa ciudateniile acest
