Regele Mihai si presedintele Ion Iliescu stringindu-si mina pe treptele Palatului Cotroceni, apoi in diverse saloane – o imagine care vorbeste singura despre anul 2001 in Romania. Timp de 11 ani, Ion Iliescu si-a facut din interzicerea accesului regelui in tara un scop principal al politicii sale de „reconciliere“. Momentul de gratie al Pastelui petrecut de Mihai I la Bucuresti, istorica primire pe care i-au facut-o atunci mii de locuitori al Capitalei veniti sa-l vada si sa-l aclame a insemnat, de asemenea, si debutul unei noi campanii de minciuna si falsificare a istoriei si a imaginii ultimului rege al Romaniei, promovata de FDSN, apoi de PDSR prin toate mijloacele – nu putine – aflate la dispozitia puterii de pina in 1996. In timpul unuia din mandatele lui Ion Iliescu a avut loc brutala oprire din drum a familiei regale, care se ducea sa se reculeaga la Curtea de Arges – pentru a nu aminti decit unul din tristele episoade ale „bunelor“ relatii dintre actualul presedinte al Romaniei si regele Mihai. Tot in vremea aceea s-a lansat si absurda sintagma „ex-regele“, care a umplut imediat jurnalele de stiri ale televiziunii si presei proguvernamentale de la inceputul anilor ’90. Vechi comunist, hranit din mitologia ceferistului care moare tragind de sirena, Ion Iliescu nu putea sa admita aparitia in Romania a simbolului viu al unor vremi mai pline de normalitate si de demnitate decit cele plasmuite de tovarasii sai de drum. Neasteptatul succes pe care il avusese regele in vizita sa pascala devenise, in plus, un motiv de ingrijorare pentru un presedinte care-si mai tragea inca legitimitatea din emanatiile revolutiei din decembrie 1989. Asa se vedeau lucrurile prin ’90-’96.

Cum se vad ele in anul de gratie 2001? Ce mecanism a declansat noua punere in scena de la Cotroceni? Ea se incadreaza, in mod evident, in actuala tendinta a Presedintiei de a construi o i