„Perspectiva este un cuvint latin si inseamna «sa vezi prin». [...] Se pot vedea numai acele lucruri pe care le poate ajunge vederea. Acolo unde vederea nu poate ajunge cu ajutorul liniilor drepte, lucrurile nu pot fi vazute. [...] In acest domeniu socotesc ca lucrurile cumpatate sint cele mai frumoase.“
Din astfel de Hrana a ucenicului pictor si din tratatele scrise de Dürer acum aproape 500 de ani s-a decantat, cu vremea, o sensibilitate germanica asupra geometriei spatiului. In secolul XX, hrana oricarui ucenic aflat pe aceasta filiatie are la baza, indiscutabil, cursurile introductive ale Bauhaus-ului. De aici, de unde „mai putin inseamna mai mult“, va aduce Joseph Albers, prin exilul sau in Statele Unite, directia rationalismului si a constructivismului in arta nord-americana.
Absorbit mai ales de Constelatiile structurale din desenele lui Albers (cel care-si intitula in 1969 patratele concentrice: „A rose is a rose“), tinarul profesor-artist Kevin Brady recurge la privirea „cumpatat“ düreriana asupra cotidianului celui mai apropiat lui. Rigorile desenului perspectival sint aplicate cu o variabila regie de clar-obscur la un colt de incapere cu fereastra intredeschisa, la o masa simpla cu scaune pliabile din sala de curs, la palierele unei scari, la un subsol aglomerat de mobilier didactic. Dar Kevin Brady vede prin toate aceste distributii de corpuri geometrice o stare de vacuitate, moment in care distingem postulatul etic al artei sale.
Instruit la scoli prestigioase (Ann Arbor – Michigan), artistul are toate disponibilitatile in tehnicile cele vechi ale bidimensionalului, pina la info-grafia de virf. Restrictia mijloacelor si a motivelor (alese din banalitatea vietii sale sociale) sint pentru Brady o provocare in a conferi demnitate formala spatiului in sine si dramaturgiei luminii. Liniile precise si taioase, mai ales in aqvati
